Copiii stau ingenunchiati,fiecare in patul lui alb,imprejmuit cu zabrele.Cu fata catre rasarit,ei sunt imbracati de noapte,in camasi taranesti,cu sute cu arnici rosu la fata si albastru la baiat si legate,la gat,cu snur asortat.Pieptul atlectic al lui Barutu (patru ani) nu-l incape camasa,spintecata pana la vale.Maicuta corecteaza tinuta:acopera golul.
MAICUTA:Se vede si nu sade frumos.
BARUTU:Se vede bunicul?
MAICUTA:Vede Dumnezeu buricul.
MITU ( cinci ani,fluida si lungana) :Nu ti-am spus?
(Barutu si-a deschis niste ochi imensi,resemnati: ba i-a spus!Genele lui negre,dese,incovoiate au o lucire de metal.)
MAICUTA:In numele Tatalui,si al Fiului,si al Sfantului Duh.Amin.
MITU:Numele Tatalui si al Fiiului Duh.Amin.
BARUTU:Numili Tatului si... Cum ai jis?
(Ca sa-si faca semnul crucii dupa regula,el si-a strans toate degetele tare,ca si cum s-ar teme sa nu-i scape din mana ceva si,cu pumnul intors,cauta anevoie punctul precis din frunte.)
